Tocmai am primit fotografiile de la evenimentul de săptămâna trecută. Mulţumim Alex Buruntia!

RED CARPET (mauVErt & friends)

Adina Necula, Ioana Voicu, Mirela Diaconu, Claudiu Enescu

mauVErt & Adina Necula

mauVErt & Landiana (Elan Models)

Dupa o perioadă îndelungată în care evenimentele de modă au fost aproape absente, joi seara am luat parte la ultima colecţie semnată Mirela Diaconu. Pentru cei care nu o cunosc încă, Mirela este absolventă a Instituto Nava – Milano, a câştigat un premiu Best New Comers şi a prezentat la RFW Iasi 2008, colecţia Vespertine.

Joi (5 noiembrie) seara, la clubul The Ark, Mirela Diaconu a adus în faţa spectatorilor o nouă colecţie, o prezentare inedită în care moda, muzica şi tehnica regizorală au fuzionat într-un mod creativ. Show-ul a fost deschis de doi balerini care au evoluat într-un mix de balet şi dans contemporan, pe ritmuri acide de rock german.

Colecţia a fost realizată din materiale fluide (tulle, satin, mătase, bumbac) suprapuse şi drapate în linii suave. În opoziţie, Mirela a realizat tăieturi ferme pe linia corpului, creând corsaje şi volume vibrante. După cum sugerează şi numele colecţiei, Second Skin urmăreşte linia corpului, se joacă cu transparenţe pline de feminitate şi apare ca o armură cu elemente urbane. Cromatica colecţiei a fost destul de restânsă, designerul alegând să utilizeze tonuri de beige, crème sau nude şi câteva accente puternice de negru şi auriu. Ca laitmotiv al colecţiei am observat linii bine trasate dintr-o înşiruire de bumbi realizaţi din material. Aceste elemente pot sugera şi inspiraţia tribală, africană, prezentă şi pe podiumurile internaţionale.

Au fost elemente care mi-au captat atenţia într-un mod pozitiv, precum pantalonii slim cu drapaje inteligente, rochiile transparente din tulle şi elementele de detaliu. Am remarcat însă câteva influenţe în ceea ce priveşte drapajele şi stilul agresiv definit al armurii, preluate din colecţiile Lanvin şi Balnciaga.

Make-up-ul (Mirela Vescan) auriu cu aplicaţii de sclipici şi coafurile (Laurent Tourette) voluminoase au fost perfect armonizate cu hainele şi pantofii (Smiling Shoes). Regia i-a aparţinut bine-cunoscutei Chris Simion (vezi Dragostea durează 3 ani, Hell, Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?).

Atmosfera a fost excelentă. Am fost împreună cu prietenii noştri de la RFB, Adina Necula şi Alex Buruntia şi ne-am întâlnit cu mulţi alţii: Dan Pierşinariu, Claudia Castrase, Alex Talkovski, Landiana (Elan Models) etc. Întâlnirea cu Alin Gălăţescu şi Iris Şerban a fost de bun-augur, iar after-party-ul de la Gaia a fost electrizant.

Vom reveni cu fotografii din colecţie şi relatări de la after-party, în curând.

/// Claudiu – mauVErt

Cerem scuze cititorilor nostri pentru absenta din ultima perioada. Desi ne-am mutat de mai bine de o luna in Bucuresti, am fost mai rupti de realitate dacat daca am fi stat acasa la Brasov. Iar asta pentru ca am avut ceva probleme cu conectarea/accesul la internet. Promitem sa revenim in forta!

Marti am participat la intalnirea RFB 6 unde am planificat noi activitati. A fost o seara agreabila.

In aceasta seara vom fi prezenti la prezentarea Mirelei Diaconu (Second Skin).

Va multumim ca urmariti blogul mauVErt !

consultant de imagine/redactor-şef Ideal Mariaj

Anii 2000 reprezintă pentru mine una dintre cele mai confuze şi inovatoare perioade din istoria modei.

Două nume celebre îmi rămân ataşate imaginii pe care o am despre anii ‘00 (ca să le zic aşa) – Alexander McQueen şi Hussein Chalayan, deşi cel din urmă a experimentat şi alte celebre perioade.

Confuză pentru că a acoperit şi o perioadă de criză – 2008/2009 – în care moda a supravieţuit, insă efectele s-au simţit vizibil.

Confuză pentru că incă defilăm între feminin şi masculin la genul feminin, dar nu renunţăm şi nu am renunţat la nici una dintre ele in favoarea celeilalte. Dimpotrivă, cu cât lupta e mai intensă, cu atât se definesc mai bine liniile şi croielile feminine de cele masculine.

Confuză pentru că anii 2000 au generat cele mai multe “genii” ale designului vestimentar. Îmi permit să le numesc genii, desi ajutorul vine şi din partea unei echipe de designeri cu care se lucrează, dar şi din evoluţie. Imposibil de ales cel mai bun designer al deceniului 2000-2009.

Inovatoare pentru că am atins culmile imposibilului în design şi am scăpat aproape complet de orice barieră vestimentară.

Inovatoare pentru că rochiile aproape că zboară singure şi hainele au devenit adevărat piese de artă.

Inovatoare pentru că am scăpat complet de inhibiţii şi începem să nu mai judecăm omul dupa haina pe care o poarta (cel putin internaţional, pentru că la noi va mai dura până vom scăpa de idei preconcepute) şi să acceptăm orice stil vestimentar dincolo de personalitate.

***textul face parte din proiectul Bref Moda 2000-2009 şi a fost redactat de Roxana Radu exclusiv pentru mauVErt

designer/ formator la Universitatea de Artă şi Design, Cluj-Napoca

“Moda este profund transgresivă. Ea încalcă reguli, anulează graniţe, acţionează de multe ori ca un efect de motion blur şi poate să funcţioneze ca un seisomograf al mutaţiilor din mediul social, politic, cultural. Această natură transgresivă a modei duce la inevitabile schimbări de paradigmă care devin liniile directoare ale fiecărei decade.

Decada 2000- 2009 a fost marcată de o serie de direcţii novatoare, de colecţii care au conturat noi personaje, atitudini, stări… Voi încerca să vorbesc despre câteva  demersuri creative care au avut forţa de a schimba modul în care este percepută moda ca fenomen socio-cultural.

„Afterwords”- show-ul conceptual realizat de Hussein Chalayan pentru sezonul de toamnă/iarnă 1999/2000, a reprezentat o  schimbare fundamentală de paradigmă  şi a fost  imboldul pentru o serie de experimente fashion- art ale acestei decade. Tema ce viza o zonă politico- socială foarte delicată- refugiaţii din zona de conflict Kosovo- deschidea o nouă perspectivă asupra modului în care poate fi concepută   haina. Husele montate pe scaunele realizate de Paul Topen îşi schimbau morfologia şi se puteau transforma în rochii, iar masa din cercuri concentrice lua forma unei fuste în A. Versatilitatea acestor item-uri avea să influenţeze nu numai moda conceptuală ci şi liniile comerciale- în special produsele sport. Vizionarul Chalayan „traduce” în metafore vizuale,  noi lifestyle-uri, conturează personaje stranii, pune în discuţie teme tabu.

Vizionarele rochii- robot din colecţia „One Hundred and Eleven” care se metamorfozau la un singur click pe o telecomandă erau simboluri ale lumii digitale, ale hyperrealităţii atât de caracteristice acestei decade.

De la show-ul „Afterwords” şi până la colecţia „Earthbound” 2009/2010, Chalayan a reuşit să provoace mişcări seismice atât la nivel estetic cât şi la nivel filozofic.

Futurismul explorat de Nicholas Ghesquiere la Balenciaga tradus în materiale hi-tech şi personaje desprinse parcă din cele mai avansate jocuri virtuale, colecţiile statement Marc Jacobs, show-urile McQueen sau Galliano, universurile monahale conturate de Rick Owens, minimalismul ascet promovat de Raf Simons în colecţiile Jil Sander, poezia show-urilor Dries van Noten, taieturile savante ale hainelor create de Hedi Slimane pentru Dior Homme, feminitatea creaţiilor Lanvin, universul ermetic Margiela sunt câteva din demersurile care au repus în discuţie problematici precum noile lifestyle-uri, noile proporţii şi implicit noile personaje urbane…

Miuccia Prada reuşeşte în fiecare sezon să şocheze introducând sau reinterpretând noi şi noi elemente ce ţin de lexicul complex al modei. Elemente imprumutate din costumele de scuba diving, drapaje desprinse parcă din frizele greceşti, imprimeuri ce amintesc de vechile picturi chinezeşti, digital print, straturi de dantelă, materiale peliculizate, rochii candelabru sau broderii savante sunt caracteristice repertoriului formal pe care Prada îl îmbracă în numeroase straturi de semnificaţie…  Ca orice creator vizionar Prada suprindă spiritul timpul şi reuşeşte să încorporeze în hainele brandului- amintiri din viitor…

A doua parte a decadei a adus în atenţie mulţi tineri designeri cu viziune ale căror demersuri vor avea cu siguranţă multe de spus în următorii ani. Lumea stranie (inspirată de filmele horror şi de imagini de la Getty Museum sau Death Valley) conturată de Laura şi Kate Mulleavy de la Rodarte, colecţiile conceptuale Marios Schwab sau Christopher Kane, arhitecturile create de Gareth Pugh sunt direcţii foarte relevante pentru ceea ce înseamnă moda azi sau pentru ce poate să însemne mâine…

Momentul acesta de trecere spre o nouă decadă va sta, pentru mine, sub semnul genialei colecţii create de vizionara Rei Kawakubo pentru Comme des Garcons (toamna iarnă 2009/2010). Sugestiv intitulată „WONDERLAND”, colecţia pare a fi un MANIFEST împotriva climatului socio-economic capricios. Ţinutele concept, fragilitatea personajelor, creativitatea debordantă conturează o UTOPIE…un wonderland poetic…”

*** textul face parte din proiectul Bref Modă 2000-2009 şi a fost redactat de Lucian Broscăţean exclusiv pentru mauVErt

Ultimele sezoane m-au învăţat să nu mai am prea multe aşteptări în ceea ce priveşte târgurile de handmade/vintage. Oricât de tentantă ar fi ideea descoperirii unor mici comori, nu am putut să nu observ monotonia care s-a instalat treptat pe mesele cu broşe colorate din fimo. E posibil să fie de vină fenomenul care a fost preluat şi la Braşov (şi pentru care am militat), dar care nu mi s-a părut cu nicio ocazie realmente reuşit, din cauza unui public nu foarte receptiv.

Sâmbăta trecută, însă, în pofida frigului care pusese stăpânire pe Bucureşti, am plecat spre Institutul Francez la târgul de bijuterie contemporană AUTOR 2.0, pe ceea ce unii ar numi British cold steel rain, cu speranţa că atmosfera de acolo mă va scoate din spleen-ul unei zile mohorâte.

Ajunsă în faşa uşii pe care scria poussez, mi s-a declanşat în minte scena de la începutul (sau finele) filmului “Titanic”, când deschiderea unei uşi dădea spre un salon scăldat în lumina candelabrelor, dominat de o scară opulentă din lemn masiv, de pe care toată lumea te întâmpina cu un zâmbet şi cu o aplecare uşoară a capului, în semn de salut. Sigur, aici doamnele nu mai purtau corsete şi mănuşi din dantelă -şi nici domnii frac-, ci veşminte care să le reflecte mai degrabă personalitatea, decât o modă impusă de vremuri. Cadrul era, în fapt, atât de primitor, încât mi-a dat impresia că ştiu pe toată lumea de o viaţă întreagă. Cuvinte de laudă şi admiraţie pluteau în aer, purtate prin încăperile Institutului de ritmurile vesele ale pieselor lui Mika. Cuprinşi de conversaţii cu prieteni vechi şi noi, am sporovăit fără încetare, uitând, aproape, că în lumina reflectoarelor se află, de fapt, bijuteriile ieşite din mâinile acestor oameni superbi. Au fost 22 de participanţi care mai de care cu lucruri mai interesante şi bine-realizate, dar îmi asum libertatea de a scrie doar despre cei care mi-au invadat şi colonizat imaginaţia. Aşadar…

Maria Filipescu are un tel je ne sais quoi care te atrage ca un magnet. De la culoarea pielii ei şi maniera atât de delicată în care îşi poartă hainele, până la accesoriile pe care le creează, totul pare să fie un joc nesfârşit între feminitate şi accente subtile de masculinitate.

Epoleţii, acele de cravată, manşetele, papioanele şi restul pielselor din colecţia Androgyn au fost expuse pe cămăşi albe, bărbăteşti (cum altfel?), pentru a fi cât mai bine puse în evidenţă. Se pare că nu am fost singura care a promis că în viaţa aceasta sau următoarea va fi mândra posesoare a unor epoleţi semnaţi Maria Filipescu. Dacă vreodată o vedeţi pe Amalia Enache cu umerii împodobiţi cu o pereche de astfel de bijuterii, voilà, ştiţi sursa.

Agnes Keszeg face minuni. Trebuie că o cunoaşte toată lumea din ELLE, după ilustraţiile pe care le face de câţiva ani, mai ales pentru rubrica Horoscop. Spuneam că face minuni pentru că mi se pare una dintre persoanele acelea rare care au un dar. Schiţele ei nu sunt doar nişte schiţe, sunt frânturi dintr-o lume cu iz ludic, care, personal, întotdeauna m-a fascinat. La AUTOR 2.0, însă, Agnes ne-a luat cu totul prin surprindere. Bijuteriile cu care s-a prezentat au fost, de fapt, păpuşi. Şi nu orice fel de păpuşi, ci întruchiparea desenelor ei. Probabil că i-am spus de enervant de multe ori că “nu-mi vine să cred că sunt exact la fel!“, dar trebuie să înţelegeţi, dragi cititori, că mare mi-a fost mirarea.

Fiecare păpuşă a beneficiat de exclusivitatea propriei sale camere, decorată şi amenajată în funcţie de stilul pe care îl aborda; şi de câte o gorilă în preajma-i, pentru a o apăra. Bănuiesc că nu este necesar să mai spun că fiecare avea şi câte un nume foarte sugestiv, precum Sylvie, Elsa, Vanessa, Linda, Madeleine, Yvonne, Gloria, Pauline, Dorothy, Lizi,  Daisy sau Grace. P.S.: micile tablouri din camerele lor erau, de fapt, broşe.

Felicitări tuturor celor care ne-au încântat privirile şi, să nu uităm, AUTORului acestui târg, Dan Pierşinariu

ioana – mauVErt

foto: Marius Bărăgan

fashion editor THE ONE

“Ma gandesc la istoria unui moment. La ceva care sa-mi fi schimbat perspectiva. Niciodata nu mi-au placut pronosticurile, m-am ferit de ele. Tocmai pentru ca mi s-a demonstrat, de-a lungul timpului, ca eroii mor primii. Si designerii sunt, in felul lor, niste eroi. Sigur ca exista o serie de nume despre care vom schimba impresii si peste 20 de ani. Sigur ca exista viziuni care au modificat / schimbat / imbunatatit / improspatat / revolutionat moda acestor ani.

Ma gandesc la Margiela. Ei bine, Maison Martin Margiela a devenit deja o Scoala. O directie. Este imposibil sa nu ne gandim la sacourile negre, la mega-umerii deveniti deja o marca si folositi intr-o maniera atat de personala, la capele din blana, la rochiile nude ce pareau de pe o alta planeta, la ochelarii-banda, la salopetele fabuloase…  Sunt convins ca M.M.M se incadreaza perfect in scenariul acestei perioade.

Rick Owens face haine de multa vreme. Lucra in L.A si vindea destul de bine, dar nu avea o recunoastere internationala, nu provocase inca isterii la scena deschisa. Anii 2000 au fost pentru vizionarul Rick terenul propice de joaca. Jachetele sale PERFECTE din piele, cizmele over-size ce depasesc linia genunchiului, tricourile desirate din jerse de bumbac, celebrele cojoace nu cred ca mai au nevoie de nici o prezentare. Rick rulz!

Alber Elbaz – pentru Lanvin a schimbat perceptia despre feminitate. A transformat femeia moderna in ceva ce este imposibil sa nu iti placa. A imblanzit-o, a invaluit-o in metri de matase, a rasfatat-o. Elbaz iubeste femeile atat de tare incat a desenat pentru ele cele mai tulburatoare rochii din matase, a imaginat cele mai provocatoare trenciuri, bref, s-a jucat cu mintile noastre. Si noua, evident, ne-a placut. Micul Alber, dragul de Alber, vrajitorul de Alber nu putea lipsi de aici.

Nicolas Ghesquière – a rasturnat imaginea Balenciaga. Dar aceasta rasturnare nu a fost intamplatoare, nu i-a “ciobit” renumele, din contra – a dus la adevarate isterii in ceea ce priveste rochiile minuscule & drapate, sacourile college, pantalonii jodhpur sau mantourile ultra-structurate, ultra-imprimate din neopren si matase, reteta 100% Balenciaga.

Nu mi-am propus sa fiu nici subiectiv, nici obiectiv. Imi place sa fiu neutru. Am vorbit despre ce mi-a placut sa vad in toti acesti ani, despre numele care cred ca ne vor veni in minte cand ne vom referi la aceasta perioada. Dupa cum spuneam, urasc sa fac pronosticuri. “Protejatii” mei – nu stiu cum altfel sa le spun – nu sunt nume noi, precum Gareth Pugh. Functionau in sistem de multa vreme. Dar eu, cand ma gandesc la 2000 – 2009, nu pot sa ii trec cu vederea. Nu vreau, de fapt.”

*** Textul face parte din proiectul BREF MODĂ 2000-2009 şi a fost redactat de Maurice Munteanu exclusiv pentru mauVErt

RFB si Adina Necula pun la cale inca o petrecere  “Girls Night Out”. Cele 5 editii pe care le-au organizat inainte de a incepe vara au fost un real succes . Pana acum totul a fost secret, pentru ca au pregatit multe surprize pe care le veti gusta din plin.

Asadar, prima editie “Girls Night Out” din toamna aceasta va avea loc pe data de 2 octombrie (vineri), incepand cu orele 21:00, in acelasi loc cu care v-ati obisnuit deja: cafeneaua Plach.

Tema serii este “Cocktail Dress Party“, asadar sunteti provocate sa veniti imbracate cu rochia de cocktail care va este cea mai draga. (B-dul Dacia, nr.153-155)

Diana Bobar va oferi premiul serii, o rochie de cocktail pe care castigatoarea si-o va realiza pe comanda. Pe ecranele din Plach vor rula materiale video cu tendintele in materie de rochii de cocktail, desprinse din colectiile designerilor internationali.

Iar pentru a ne destinde si mai mult, vom avea si un bufet cu delicatese culinare si cocktail-uri delicioase.

sursa /// RFB.ro

Nu ştiu dacă e vorba despre dragostea mea eternă pentru cuvântul/numele Chloé (care sună frumos când e pronunţat -en français- şi arată şi mai frumos când e scris) sau despre relaţia mea literalmente afectivă cu stilul casei de modă Chloé, cert este că am fost la un pas de a-mi dori să fiu o fetiţă pe care o cheamă, aţi ghicit, Chloé (preferabil cu ochii neverosimil de mari, ca ai sublimului model din imagini) când am văzut campania Chloé Enfant toamnă-iarnă 2009-2010.

În general nu sunt o fană a imaginilor cu copii à la felicitările Hallmark pentru că, la fel ca şi cele cu animale, sunt drăguţe orice le-ai face şi, cum spunea profesorul meu de arte plastice, sunt un fel de şantaj emoţional. Însă demult nu am mai văzut nişte imagini care să emane atât de multă simplitate şi inocenţă. Cred că infanta din Lecţia despre Cub ar putea foarte bine să fie fetiţa din reclamele Chloé…

ioana

mauVErt